Denis World & Word

La o primă vedere acesta este doar unul dintre zecile de mii de bloguri de la noi. Pentru mine este o dovadă de curaj care mă ajută să părăsesc zona de confort, să fac un salt înainte și să-mi aștern în mod asumat gândurile și trăirile.

Totul pornește de la o idee care nici măcar nu-mi aparține și care mi-a fost lansată de un bun prieten în urmă cu mai bine de 7 ani, prieten care mi-a citit câteva fragmente de gânduri postate și care nici nu știe ce “responsabilitate” mi-a pasat prin îndemnul: “Denisa, de ce nu te gândești sa publici ce scrii?”

După acest prim îndemn au mai urmat și altele și las aici un mare MULȚUMESC celor care mi-au dat votul de încredere în ultimii ani. Am lăsat ideea la încolțit și când am simțit că e momentul să îmbrățișez curajul în locul confortului, am apăsat butonul.

Totuși, de ce un blog? În ultimii 5 ani, după apariția Evei în viața mea, mă regasesc foarte mult în scris. Scrisul m-a ancorat de cele mai multe ori într-o lume mai clară, mai liberă și mi-a dat ocazia să-mi expun și să-mi explic mai bine anumite trăiri și percepții, fără a fi întreruptă.

Sunt o idealistă, o visătoare și-mi place să cred în lucruri care puse față-n față cu realitatea nu sunt întocmai așa cum le văd eu. Dar nu caut deloc să mă scuz că sunt ghidată de idealism sau de alte percepții aparent puerile și romanțate. Doar ma bucur că mi-am găsit în asta o ancoră care mă ține într-o lume mai bună.

Spuneam la început ca nașterea acestui blog este o dovadă de curaj pentru că realizez ce poate genera expunerea gândurilor în online. Dar aleg să nu-mi fac griji deoarece mi-am învațat deja lecțiile din școala Social Media: unii trăiesc alături de tine, unii nu se sfiesc să-și manifeste dezacordul, în timp ce unii pur și simplu ignoră. Și e perfect așa. Nu facem parte cu toții din același peisaj și sunt tare frumoase casele care au tablouri cu peisaje cât mai diferite.

Cum a fost drumul de la intenție la acțiune?

În urmă cu mai puțin de o lună mi-am zis “Gata, îmi fac blog!” Eram în timpul unor cursuri când am luat această decizie și am “apăsat butonul”. Prietena care coordona aceste cursuri mi-a încurajat alegerea și m-a întrebat care va fi direcția acestui blog: “Ce ți-ai propus? Despre ce vei scrie?”. Am încercat pe moment să croșetez o direcție cât mai clară, însă ulterior mi-am permis să nu mă limitez.

Toate bune până aici. Urma să fac și pasul doi și să găsesc și un sprijin tehnic pentru dezvoltarea blogului. O întrebare lansată la momentul potrivit a soluționat neașteptat de repede și această etapă importantă. Așadar, mai las încă un mulțumesc celui care m-a ajutat să-mi ”amenajez” atât de frumos acest spațiu.

În încheiere, nu stiu despre ce va fi acest blog. Știu doar că va fi un puzzle din tot ceea ce sunt, simt și observ eu ca femeie, fiică, mamă, soție, profesionistă, prietenă. Va fi un loc dedicat poveștilor si împărtășirii gândurilor și experiențelor de ieri, de azi și de mâine.

Nu mi-am propus mai nimic și prefer de această dată să pornesc la acest drum fără așteptări (total atipic mie!). Vreau doar să-mi las gândurile să-mi zburde, ochii să observe și mâinile să-mi scrie.