Curaj și reconstrucție

Știu ca acest an a fost atipic și că am fost pândiți la fiecare pas de necunoscut, imprevizibil, teamă și instabilitate. Pe de altă parte, mai știu că într-o formă sau alta, am ieșit cu toții din zona de confort, ceea ce nu-i deloc un lucru rău deoarece am reușit să ne depășim și să avem mai mult curaj. Curaj în a merge pe drumuri necunoscute, în a explora talente și abilități de care poate nu știam până acum, în a ne adapta din mers, în a ne plânge mai puțin și în a face mai mult pentru noi.

Obișnuiesc de ceva timp ca la final de an să trag o linie și să văd exact cum s-au pupat planurile pe care mi le-am făcut la început de an cu ceea ce am trăit de fapt.

Aparent nicio treabă, nicio ”potriveală”. De fapt, toate s-au așezat exact așa cum mi-am dorit.

La trecerea în 2020 îmi spuneam că vreau să fie un an în care să fiu mai liniștită, mai echilibrată și toate cele să fie mai așezate. Și apoi a venit martie și a început gălăgia.

Până acum nu funcționam deloc bine în forfotă și gălăgie pentru că nu reușeam sub nicio formă să-mi ascult și să-mi adun gândurile. Ba mai mult, mă agitam și făceam valuri și mai mari.

Nu știu cum se face că în toată nebunia și gălăgia pe care le-am trăit am reușit să găsesc mult mai ușor drumul către mine și către ceea ce contează.

  • Am reușit din a doua jumătate a anului să adun piese dintr-un puzzle care erau împrăștiate în multe direcții și care aparent nu aveau nicio îmbinare. Am reușit să mă adun.
  • Am reușit să renunț la ideea de control și să-mi dau voie să las ca lucrurile să se întâmple în ritmul lor.
  • Am reușit să-mi ascult mai bine intuiția și să merg pe drumuri noi.
  • Am reușit să-mi formez o voce mai puternică astfel încât să acopăr gălăgia din jur.
  • Am reușit să nu mai pun presiune și să nu mai demonstrez nimic, nimănui.
  • Am reușit să cercetez mai puțin și să creez mai mult. 
  • Ce e poate cel mai important e că am reușit. Sunt bine. Suntem bine.

Poate că întregul context al oalei cu ulei încins mi-a fost de fapt un sfetnic mai bun decât oricine deoarece m-a ajutat să iau niște decizii curajoase și să fac schimbări majore.

Mi-au fost contestate deciziile? Da.

Am dat înapoi? Nu, chiar dacă am avut tendința de multe ori să fac asta.

Nu am dat înapoi și nu am stat în adăpostul meu cald doar pentru că știam că e un an greu și e mai bună autoconservarea. I-am dat înainte cu curaj și am început să contruiesc un alt adăpost mai aerisit, mai luminos, mai simplist.

Dacă ar fi să faci un pas înapoi și să privești din exterior, la tine cu ce lecții a venit 2020?

Leave a Comment